zoot

Despre Stafilococul auriu

Stafilococul auriu

Stafilococul auriu (S. aureus) este o bacterie larg raspandita in jurul nostru. El este gazduit de obicei in nari sau in intestin. La nivelul pielii, prezenta sa este temporara. Se transmite prin scuame, maini murdare sau secretii, fiind regasit frecvent pe asternuturi, lenjeria intima, haine, alimente sau mobilier. Acest stafilococ este foarte rezistent in mediul extern.

Efectele sale in organism sunt cauzate de structura sa: febra, lezarea pielii, distrugerea globulelor rosii, inhibarea absorbtiei de apa in intestine (diaree), diseminarea infectiei.

Desi multe persoane sunt purtatoare sanatoase ale acestei bacterii, infectiile stafilococice nu sunt atat de frecvente. Exista insa o serie de factorii favorizanti in aparitia infectiei: boli congenitale (sindrom Down), boli cronice (diabet zaharat, poliartrita reumatoida, neoplazii, boli cardiace, alcoolismul), boli ale sistemului imun (hipogammaglolinemie, boala granulomatoasa cronica), leziuni ale pielii (plagi, arsuri, eczema), corpi straini (proteze de sold, suture), infectii cu ale microorganisme care scad imunitatea organismului sau abuzul de antibiotice.

  1. Infectiile cutanate
  • Infectia cu S. aureus se localizeaza la nivelul foliculului pilos.
  • Infectia cu S. aureus se extinde si la nivelul glandelor sebacee din jurul foliculului pilos
  • Furunculul antracoid (carbunculul). Stafilococul cuprinde mai multe unitati pilosebacee si tesutul subcutanat.
  • Bacteria se localizeaza la nivelul zonelor axilare/perineale, cuprinzand unitati pilosebacee si glandele sudoripare
  • Sunt printre cele mai frecvent intalnite infectii stafilococice.
  • Este o afectiune care apare la copii, cand S. aureus afecteaza epidermul. Se manifesta prin aparitia unor pete rosii, care se transforma in vezicule cu puroi. Aceste vezicule rup, lasand in urma cruste.
  • Sindromul pielii oparite (boala Ritter) reprezinta o necroza toxica a epidermului. Initial apare o zona rosie in jurul gurii, care se extinde apoi la nivelul intregului corp. In timp, se formeaza bule cu lichid clar.
  1. Infectii ale mucoaselor: otite, sinuzite, infectii uterine
  2. Pneumonia

Stafilococul poate determina infectii respiratorii, cele mai grave fiind bronhopneumoniile. Acestea apar ca urmare a scaderii imunitatii la persoanele care au avut gripa.

  1. Infectii diseminate

Infectia cu S. aureus poate disemina in tot organismul, avand localizari secundare pulmonare, renale, cardiace, unde pot aparea abcese. Cand infectia cu stafilococ este localizata in zona nasogeniana (santul dintre nas si obraz), evolutia poate fi grava, din cauza unei posibile evolutii spre tromboflebita sinusului cavernos. Astfel, infectia poate ajunge in interiorul cutiei craniene, unde poate forma abcese cerebrale. Alte localizari care pun probleme sunt: endocardita, osteomielita, artita.

  1. Toxiinfectii alimentare

Se manifesta prin cresterea secretiei salivare, greturi, varsaturi, dureri abdominale si diaree. Vindecarea este de obicei spontana si nu necesita tratament.

  1. Sindromul socului toxic stafilococic.

A fost initial pus in legatura cu utilizarea de tampoane intravaginale, dar poate fi cauzat si de abcesele stafilococice, osteomielite, plagi chirurgicale suprainfectate sau pneumonii postgripale. Clinic, apar febra, hipotensiunea, varsaturile, durerile musculare, eruptiile tegumentare si descuamarea pielii de la nivelul palmelor si talpilor. Initial, simptomele sunt nespecifice, ceea ce face ca socul toxic stafilococic sa fie diagnosticat tardiv. De aceea, este important de stiut ca pacientele care utilizeaza tampoane intravaginale trebuie sa fie atente la o igiena riguroasa a zonei intime si sa evite contaminarea tamponului sau mentinerea lui pentru mai mult de 6 ore.

Infectiile minore (furuncule) se pot vindeca spontan dupa ce sunt drenate chirurgical iar zona este antiseptizata. Nu este de obicei necesara terapia sistemica cu antibiotice. Local, se pot aplica bactracina, mupirocin, clorhexidina. Aceste substante pot fi aplicate si la nivelul narilor, unde elimina stafilococul la persoanele purtatoare sanatoase. Aplicarea agentilor antistafilococici la nivelul narilor trebuie facuta de 2 ori pe zi, timp de 4 saptamani si trebuie urmata de controlul bacteriologic.

Infectiile severe (pneumonii) necesita administrarea de antibiotice, care insa intampina 2 mari probleme: o penetranta redusa a antibioticului in focarul infectios si rezistenta stafilococilor la antibiotic. Drenajul chirurgical al abceselor este absolute necesar. Tratamentul se recomanda a fi condus in functie de rezultatele antibiogramei. In tratamentul infectiilor stafilococice pot fi administrate antibiotice precum: oxacilina, eritromicina, vancomicina.

Rezervorul de infectie este reprezentat atat de persoanele bolnave, cat si de purtatorii sanatosi. Transmiterea se poate face direct (pe calea aerului) sau indirect (pulberi contaminate, obiecte, alimente, maini murdare).

Preventia infectiilor stafilococice prespune masuri stricte de igiena individuala, iar in spitale, masuri de antiseptie si asepsie. Purtatorii sanatosi precum cadrele emdicale sunt carantinate pana la eradicarea portajului stafilococic. Un vaccin eficient antistafilococ inca nu a fost descoperit.

Bibliografie

Kluytmans J, van Belkum A, Verbrugh H (July 1997). “Nasal carriage of Staphylococcus aureus: epidemiology, underlying mechanisms, and associated risks”. Clin. Microbiol. Rev. 10 (3): 505–20. PMC 172932. PMID 9227864.

Staphylococcal Infections”. MedlinePlus [Internet]. Bethesda, MD: National Library of Medicine, USA. Skin infections are the most common. They can look like pimples or boils.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.