zoot

Ce este insuficienta cardiaca?

Inima este un organ complex, format din 4 camere (2 atrii, 2 ventricule) care are ca functie principala pomparea sangelui in organism. Inima dreapta este formata din atriul drept si ventriculul drept. Sangele neoxigenat provenit din organism se intoarce prin intermediul venelor in atriul drept. Apoi, el trece in ventriculul drept de unde va fi pompat catre plamani pentru a fi reoxigenat. Inima stanga este formata din atriul stang si ventriculul stang. Sangele incarcat cu oxigen la nivel pulmonar ajunge in atriul stang, apoi in ventriculul stang. De aici, sangele va fi trimis prin intermediul aortei si apoi ale celorlalte artere in intregul organism. In sistola, are loc contractia ventriculilor care pompeaza sangele. In diastola ventriculii se relaxeaza si se umplu cu sange provenit din atrii.

Insuficienta cardiaca

In general, insuficienta unui organ presupune faptul ca acesta nu mai este capabil sa isi indeplineasca functiile la capacitate maxima. In cazul inimii, aceasta insuficienta presupune pe de o parte o afectare a structurii si pe de alta parte, o afectare a functiilor. In cele din urma, aceasta insuficienta cardiaca inseamna incapacitatea cordului de a pompa suficient sange astfel incat sa acopere necesitatile organismului. Aceste necesitati constau atat in oxigenul care se gaseste la nivelul hematiilor (globulele rosii), cat si in substantele nutritive necesare diferitelor organe si sisteme.

Tipuri de insuficienta cardiaca

  • Insuficienta cardiaca sistolica – inima este de obicei dilatata, iar functia de pompa este afectata. Peretele inimii este cel mai frecvent subtiat, lipsit de forta, astfel incat sistola este ineficienta.
  • Insuficienta cardiaca diastolica – inima poate avea dimensiuni normale sau crescute. Peretele cardiac poate avea o rigiditate crescuta sau muschiul propriu-zis poate fi hipertrofiat (crescut in volum). O diastola ineficienta nu permite umplerea corecta cu sange a ventriculului, iar in final cantitatea de sange pompata va fi insuficienta.
  • Insuficienta cardiaca stanga – ventriculul stang este cel afectat. Cel mai frecvent se manifesta prin extremitati reci, palide, sincope, edem pulmonar acut.
  • Insuficienta cardiaca dreapta – ventriculul drept este afectat. Manifestarile clasice sunt: picioare umflate, ficat marit.
  • Insuficienta cardiaca acuta – apare brusc din diverse cause: anemii, tulburari de ritm, infectii, infarct miocardic acut
  • Insuficienta cardiaca cronica – presupune evolutia unei boli de fond care evolueaza si care duce la degradarea continua a functiei cardiace

Pentru a stabili severitatea simptomelor pacientului este utilizata clasificarea propusa de NYHA (New York Heart Association) :

Clasa I NYHA  – dificultati in respiratie la eforturi mari

Clasa II NYHA – dificultati in respiratie la eforturi medii (urcatul scarilor, plimbari)

Clasa III NYHA – dificultati in respiratie la eforturi mici (activitati zilnice – pieptanat, barbierit)

Clasa IV NYHA – dificultati in respiratie in repaus

Exista multiple cauze responsabile de dezvoltarea insuficientei cardiace:

  • Infarctul miocardic acut
  • Hipertensiunea arteriala
  • Afectiunile valvelor (mitrala, tricuspida, aortica, pulmonara)
  • Defecte cardiace congenitale
  • Aritmii
  • Cardiomiopatii dilatative sau hipertrofice
  • Diabetul zaharat
  • Ateromatoza coronariana
  • Obezitatea
  • Dislipidemia
  • Consumul de alcool

Majoritatea pacientilor nu acuza simptome cand insuficienta cardiaca este compensate. In momentul in care boala decompenseaza, apar: oboseala, durerile in piept, palpitatiile, tusea.

Diagnosticul presupune in primul rand existenta simptomelor si mai apoi, metodele imagistice si de laborator (echocardiografie, enzime cardiace). Echocardiografia poate identifica anomalii structurale ale muschiului inimii, valvelor cardiace si evalueaza functiile sistolica si diastolica. Electrocardiograma poate fi si ea utila in evidentierea aritmiilor, infarctului miocardic acut sau hipertrofiei de ventricul stang. Cresterea enzimelor cardiac evidentiaza distrugerea muschiului cardiac si cresc  in sindroamele coronariene, mai ales in infarctul miocardic acut.

Alte investigatii pot utile pot fi: radiografia toracica, rezonanta magnetic nucleara, computer tomografia sau cateterismul cardiac.

Tratamentul medicamentos se adreseaza atat factorilor de risc, cat si simptomelor deranjante pentru pacient. Fiind o afectiune complexa, insuficienta cardiaca necesita un tratament complex, particularizat fiecarui pacient in parte, fiind utilizate asocieri intre urmatoarele clase medicamentoase:

  • Diuretice (furosemid, spironolactona)
  • Betablocante (metoprolol, carvedilol)
  • Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinogenului – IECA – (captopril, ramipril)
  • Sartani ( telmisartan, candesartan)
  • Tonici cardiaci (digoxin)
  • Antiaritmice (amiodarona)
  • Annticoagulante (acenocumarol, dabigatran)
  • Antiagregante plachetare (aspirina, clopidogrel)
  • Nitrati (nitroglicerina)
  • Hipolipemiante (atorvastatina, fenofibrat)

Tratamentul interventional este rezervat cazurilor cu infarct miocardic acut (revascularizare), sau cu tulburari de ritm (resincronizare ventriculara, implantarea unor defibrilatoare cardiace). Tratamentul chirurgical presupune revascularizarea cadiaca prin by-pass aortocoronarian, indepartarea unui eventual anevrism cardiac, protezarea unei valve sau transplantul cardiac ca ultima solutie.

Surse:

O’Connor, Christopher M. (2005). Managing Acute Decompensated Heart Failure a Clinician’s Guide to Diagnosis and Treatment. London: Informa Healthcare. p. 572.

McMurray JJ, Pfeffer MA (2005). “Heart failure”. Lancet. 365 (9474): 1877–89.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.